Bucovina este tărâmul mănăstirilor pictate, al pădurilor întinse ÅŸi trainice, al tradiÅ£iilor păstrate cu sfinÅ£enie.
În Bucovina, păstoritul a fost o ocupaÅ£ie deosebit de aspră ÅŸi de frumoasă, în care, contopiÅ£i cu natura, ciobanii îÅŸi făceau o datorie de veacuri.
La stanile din Bucovina, mai aproape de Dumnezeu, ciobanii îÅŸi îndeplineau rostul după pravile vechi, îÅŸi făceau altare din arbori seculari, îÅŸi încrustau dorurile pe bâte de paltin, îÅŸi alinau sufletul cu doine, iar în lumina sfântă a focului viu îÅŸi depănau amintiri cu făpturile codrului.
Cu ceva timp în urmă, am început să caut acea spiritualitate pastorală ancestrală, care m-a fascinat încă din copilărie. Am regăsit-o în câteva locuri din Bucovina.
Lucrarea "Ciobani ÅŸi câini din Bucovina de odinioară" îÅŸi doreÅŸte evocarea unei lumi aproape în întregime dispărute, în care dârzenia unor oameni ÅŸi devotamentul unor câini au ridicat păstoritul, în lumea satului de altădată, la rang de virtute.
Concepută că un album de fotografie veche, lucrarea prezintă atmosfera stânii bucovinene din trecut ÅŸi aduce contribuÅ£ii la istoria uneia dintre cele mai frumoase rase naÅ£ionale de câini: Ciobănescul românesc de Bucovina.
Cristian Domiţian Moroşanu
|
